Echipa de avocați LAWSPECTIVE a obținut o soluție favorabilă pentru clientul nostru, COMTEST SRL, în cadrul unei proceduri de achiziție publică, prin admiterea contestației formulate împotriva unei decizii de respingere a ofertei. Cauza a fost soluționată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) care, prin Decizia nr. 1012/C1/672, și-a însușit în mod esențial criticile formulate de societatea contestatoare și a dispus măsuri concrete de remediere a procedurii de atribuire.

Contextul speței

Clientul nostru a participat la o procedură de licitație deschisă organizată de Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, având ca obiect furnizarea unor echipamente tehnice („Surse și Sarcine Programabile de Laborator”). Oferta COMTEST SRL a fost respinsă de autoritatea contractantă ca fiind neconformă, motivarea fiind întemeiată pe presupuse neîndepliniri ale cerințelor tehnice din caietul de sarcini. În realitate, analiza tehnică efectuată în cadrul contestației a demonstrat că:

• oferta depusă respecta cerințele minime stabilite;
• eventualele necorelări invocate erau minore sau de formă;
• autoritatea contractantă nu a solicitat clarificări, deși acestea ar fi fost necesare pentru o evaluare corectă.

Argumentele juridice decisive

Strategia noastră a fost construită pe două direcții esențiale:

1. Încălcarea obligației de evaluare efectivă și completă a ofertelor

Am demonstrat că autoritatea contractantă a realizat o evaluare formalistă, fără a analiza în mod real documentația tehnică depusă. CNSC a reținut că respingerea s-a bazat pe o interpretare rigidă și disproporționată a cerințelor tehnice.

Rigurozitatea și rolul activ în evaluarea ofertelor nu trebuie să conducă la o evaluare formală și excesivă a ofertelor sub imperiul unui formalism exagerat, ci trebuie analizat din prisma interesului general de utilizare a fondurilor publice alocate, sens în care solicitarea de clarificări/lămuriri, dacă este cazul, este preferabilă unei soluții de declarare a ofertelor ca neconforme sau inacceptabile. Orice decizie a autorității privind admiterea sau respingerea unei oferte trebuie fundamentată pe o evaluare temeinică a ofertei, sub toate aspectele acesteia, și pe probe concludente, iar nu pe elemente insuficiente/neclare sau incerte care nu permit realizarea unei evaluări obiective a ofertei.

Având în vedere faptul că societatea COMTEST SRL a identificat, în cadrul formularului de propunere tehnică, modelul produselor ofertate, prin precizarea codului de la producător, CNSC a reținut că o eventuală solicitare de clarificări prin care să se indice, detalieze sau demonstreze anumite caracteristici ale respectivelor produse nu ar fi determinat un avantaj evident în favoarea acestuia, astfel cum statuează art. 209 alin. (2) din Legea nr. 98/2016. În cadrul Hotărârii din 10 octombrie 2013, CJUE s-a pronunțat în cauza C-336/12 astfel:

“31. Principiul egalității de tratament și obligația de transparență se opun oricărei negocieri între autoritatea contractantă și un ofertant în cadrul unei proceduri de atribuire a unor contracte de achiziții publice, ceea ce implică faptul că, în principiu, o ofertă nu poate fi modificată după depunerea sa nici la inițiativa autorității contractante, nici la cea a ofertantului. În consecință, autoritatea contractantă nu poate solicita lămuriri unui ofertant a cărui ofertă apreciază că este imprecisă sau neconformă cu specificațiile tehnice din caietul de sarcini (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2012, SAG ELV Slovensko și alții, C 599/10, punctele 36 și 37).
32. Curtea a precizat însă că articolul 2 din Directiva 2004/18 nu se opune ca datele referitoare la ofertă să poată fi corectate sau completate punctual, în special întrucât necesită în mod vădit o simplă clarificare sau pentru a înlătura erori materiale evidente (Hotărârea din 29 martie 2012, SAG ELV Slovensko și alții, C 599/10, punctul 40).
33. Curtea a formulat în această hotărâre anumite cerințe care delimitează această posibilitate de a solicita în scris ofertanților o clarificare a ofertei lor.
34. Mai întâi, o cerere de clarificare a unei oferte, care poate interveni numai după ce autoritatea contractantă a luat la cunoștință de ansamblul ofertelor, trebuie, în principiu, adresată în mod echivalent tuturor ofertanților care se află în aceeași situație (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2012, SAG ELV Slovensko și alții, C 599/10, punctele 42 și 43).
35. În continuare, cererea trebuie să privească toate punctele ofertei care impun o clarificare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2012, SAG ELV Slovensko și alții, C 599/10, punctul 44).
36. În plus, această cerere nu poate conduce la prezentarea de către un anumit ofertant a ceea ce în realitate ar fi o nouă ofertă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2012, SAG ELV Slovensko și alții, C 599/10, punctul 40).
37. În sfârșit, în general, în cadrul exercitării puterii de apreciere de care dispune în ceea ce privește posibilitatea de a solicita candidaților să își clarifice oferta, autoritatea contractantă trebuie să trateze candidații în mod egal și loial, astfel încât să nu se poată considera, la finalizarea procedurii de selecție a ofertelor și în raport cu rezultatul acesteia, că solicitarea de clarificare a favorizat sau a defavorizat nejustificat candidatul sau candidații cărora le-a fost adresată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 martie 2012, SAG ELV Slovensko și alții, C 599/10, punctul 41).”

2. Nerespectarea principiului proporționalității

Un element central al apărării a fost invocarea principiului proporționalității, consacrat atât în legislația națională, cât și în jurisprudența CJUE (cauza T-195/8 AntwerpseBouM’werken C. Comisia). Consiliul a confirmat că:

• autoritatea contractantă avea obligația de a solicita clarificări;
• respingerea ofertei pentru presupuse neconcordanțe minore reprezintă o măsură excesivă;
• evaluarea trebuie să urmărească scopul procedurii, respectiv identificarea celei mai avantajoase oferte, nu eliminarea formală a ofertanților.

Astfel, principiul proporționalității impune ca actele instituțiilor să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, înțelegându-se că. În cazul în care este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar, inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate, în raport cu scopurile urmărite (Hotărârea Curții din 5 mai 1998, National Farmers’ Union și alții, C-157/96, Rec., punctul 60). Acest principiu impune autorității contractante, atunci când aceasta se confruntă cu o ofertă ambiguă, iar, o cerere de precizări cu privire la conținutul ofertei menționate ar putea asigura securitatea juridică, în același mod, precum respingerea imediată a ofertei în cauză, să solicite precizări candidatului vizat, mai degrabă, decât să opteze pentru respingerea, pur și simplu, a ofertei acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea Tideland Signal/Comisia, punctul 56 și punctul 43).

Același raționament se regăsește și în Decizia civilă nr. 2164 din 24 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București care precizează că:

“(…) este adevărat că dispozițiile legale enunțate, ca și dispozițiile art. 35 din același act normativ, invocate de autoritatea contractantă, fac vorbire despre un drept al autorității contractante de a solicita detalii, precizări sau confirmări, iar nu despre o obligație, dar acest drept trebuie exercitat cu bună-credință și în considerarea tuturor dispozițiilor din materia achizițiilor publice, iar nu discreționar. Relevante în acest sens, se rețin a fi și prevederile art. 2 din ordonanță, care stabilesc scopul actului normativ, printre care se regăsește și acela al promovării concurenței între operatorii economici și principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziții publice, printre care se regăsesc și cele ale tratamentului egal și al eficienței utilizării fondurilor publice. Așadar, interesul autorității contractante trebuie să fie acela ca la procedura de atribuire să participe cât mai mulți operatori economici, dintre ofertele cărora să o aleagă pe aceea care răspunde cel mai bine necesităților sale, iar nu să înlăture ofertele depuse pe baza unor interpretări excesiv de formaliste a prevederilor documentației de atribuire sau a prevederilor legale aplicabile.”

Principiul proporționalității, care guvernează întreaga procedură de atribuire, impune cu necesitate ca actele autorității contractante să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, înțelegându-se că, în cazul în care este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar, inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite (Hotărârea Curții din 5 mai 1998, National Farmers’ Union și alții, C-157/96, Rec., punctul 60), sens în care, drepturile autorităților contractante nu trebuie privite precum o cauză de eliminare a tuturor celorlalți competitori și menținerea în cursă a unui singur, scopul urmărit fiind acela de a asigura o competiție adecvată în cadrul procedurii.

Soluția CNSC

În urma analizei, CNSC a dispus:

• admiterea contestației formulate de COMTEST SRL;
• anularea raportului procedurii în ceea ce privește oferta clientului nostru;
• obligarea autorității contractante la reevaluarea ofertei, cu respectarea principiilor legale și prin solicitarea de clarificări.

Această soluție confirmă faptul că respingerea inițială a fost nelegală și netemeinică.

Impactul deciziei

Decizia CNSC are un impact semnificativ nu doar pentru clientul nostru, ci și pentru practica achizițiilor publice:

• reafirmă obligația autorităților contractante de a realiza o evaluare substanțială, nu formală;
• limitează abuzurile constând în respingerea ofertelor pe criterii excesiv de rigide;
• consolidează rolul clarificărilor ca instrument esențial în evaluarea ofertelor.

Concluzie

Cazul COMTEST SRL evidențiază importanța unei abordări juridice specializate în materia achizițiilor publice. În numeroase situații, deciziile de respingere aparent „tehnice” ascund erori de interpretare sau încălcări ale principiilor fundamentale ale procedurii. Intervenția promptă și fundamentată juridic poate conduce la anularea acestor decizii și la restabilirea legalității procedurii. Echipa LAWSPECTIVE continuă să ofere asistență juridică strategică în litigii complexe de achiziții publice, cu focus pe protejarea intereselor comerciale ale clienților noștri și maximizarea șanselor de succes în procedurile competitive.