Într-un dosar penal complex instrumentat de DIICOT, având ca obiect infracțiuni de constituire de grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de persoane, echipa noastră de avocați a obținut o soluție esențială pentru protejarea drepturilor patrimoniale ale clientei noastre.

Prin ordonanța procurorului, a fost instituită o măsură asigurătorie extinsă asupra mai multor bunuri mobile și imobile, în vederea confiscării speciale și extinse.

Cu toate acestea, în mod excesiv, s-a dispus indisponibilizarea unor bunuri a căror valoare depășea semnificativ prejudiciul reținut.

---

PROBLEMA JURIDICĂ

În practică, una dintre cele mai frecvente derapaje în materia măsurilor asigurătorii este lipsa proporționalității între:
• valoarea prejudiciului estimat și
• valoarea bunurilor indisponibilizate

În cauza de față, acest dezechilibru a fost evident.

Instanța a reținut în mod expres că:
➡️valoarea totală a bunurilor sechestrate depășea în mod vădit suma pretinsă de organul de urmărire penală

---

STRATEGIA APĂRĂRII

Apărarea formulată de echipa noastră de avocați a vizat:
• contestarea proporționalității măsurii asigurătorii
• invocarea caracterului excesiv al măsurii sechestrului asigurător
• raportarea la principiile constituționale și jurisprudența CEDO privind protecția dreptului de proprietate
• solicitarea restrângerii măsurii doar până la concurența reală a prejudiciului

Am arătat că măsura nu poate avea caracter punitiv și că scopul acesteia este exclusiv asigurarea eventualei confiscări, nu sancționarea anticipată.

---

SOLUȚIA INSTANȚEI

Tribunalul București – Secția I Penală a admis argumentele noastre și a stabilit că:
➡️ se impune restrângerea acesteia doar asupra unor bunuri
➡️Măsura asigurătorie este disproporționată

Concret, instanța:
• a restrâns sechestrul la un număr limitat de bunuri
• a dispus ridicarea măsurii asigurătorii asupra celorlalte bunuri

Această soluție confirmă un principiu esențial:
👉măsurile asigurătorii nu pot depăși scopul pentru care sunt instituite.

Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit pentru care măsura a fost dispusă, ca modalitate de asigurare a interesului general și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului.

Astfel, judecătorul a apreciat că în ceea ce privește condiția proporționalității, aceasta nu este îndeplinită în raport de măsură dispusă prin ordonanță, iar măsura asigurătorie este disproporționată având în vedere că valoarea bunurilor sechestrate în acest scop depășește valoarea sumei presupus a fi obținute prin activitatea infracțională imputată acesteia.

---

IMPORTANȚA SOLUȚIEI

Hotărârea este relevantă din mai multe perspective:
✔️ reafirmă principiul proporționalității măsurilor asigurătorii în materie penală
✔️ limitează abuzurile în indisponibilizarea bunurilor
✔️ protejează dreptul de proprietate al persoanelor cercetate
✔️ consolidează practica judiciară favorabilă în materia contestațiilor la măsuri asigurătorii

Instanța a subliniat că simpla existență a unei acuzații nu justifică indisponibilizarea nelimitată a patrimoniului unei persoane.

---

Această soluție reflectă abordarea strategică a echipei noastre de avocați în dosarele penale complexe:
🔹 analiză juridică aprofundată
🔹 atacarea punctuală a exceselor organelor de urmărire penală
🔹 protejarea efectivă a patrimoniului clientului

În materia măsurilor asigurătorii, diferența o face capacitatea de a demonstra nu doar nelegalitatea, ci și disproporția măsurii.